Dictionar de sinonime
INTERSÉCŢIE s. v. răspântie.
INTERSIDERÁL adj. (ASTRON.) interastral, inter-stelar. (Spaţiu ~.)
INTERŞANJÁBIL adj. (TEHN.) interschimbabil.
INTERŞANJABILITÁTE s. (TEHN.) interschim-babilitate.
INTERSTELÁR adj. (ASTRON.) intersideral, in-terastral. (Spaţiu ~.)
INTERVÁL s. 1. v. perioadă. 2. v. curs. 3. bucată, răstimp. (A trecut un bun ~ de timp de când...) 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. v. distanţă. 8. bucată, distanţă, (reg.) postată. (A parcurs un bun ~ din drum.)
INTERTRÍGO s. (MED.) (pop.) opăreală.
INTERVÉNŢIE s. 1. v. imixtiune. 2. v. demers. 3. cuvânt. (Intervenţia sa la discuţii a fost oportună.) 4. (MED.) intervenţie chirurgicală v. operaţie.
INTERVENÍ vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.
INTERVERTÍ vb. v. inversa.
INTERVERTÍRE s. v. inversare.
INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.
INTERZÍCERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. v. prohibiţie. 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. v. suprimare.
INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.
INTESTINÁL adj. enteric. (Regiunea ~; afecţiune ~.)
INTESTÍN s. (ANAT.) maţ.
INTESTÍN adj. v. intern.
INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
ÍNTIM adj., s. 1. adj. v. apropiat. 2. s. v. confident. 3. adj. v. strâns. 4. adj. v. sexual. 5. adj. v. prietenos. 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidenţial. 9. adj. v. adânc.
INTIMIDÁRE s. 1. v. fâstâcire. 2. v. fâstâceală. 3. spe-riere, (rar) timorare. (~ cuiva.)
INTITULÁ vb. v. supranumi.
INTIMIDÁT adj. 1. v. fâstâcit. 2. speriat, (rar) timorat. (E puţin cam ~ de greutatea rolului.)
INTOLERÁNT adj. v. neîngăduitor.
INTITULÁRE s. v. denumire, nume, numire.
INTOLERÁNŢĂ s. neîngăduinţă.
INTOLERÁBIL adj. inadmisibil. (O situaţie ~.)
INTITULÁT adj. denumit, numit, poreclit, supra-numit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
ÍNTIŢĂ s. v. rocoţea, scânteioară, scânteiuţă.
INTONÁRE s. 1. v. interpretare. 2. v. inflexiune.
INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)