Dictionar de sinonime

INSPÉCŢIE s. 1. v. control. 2. (MIL.) (înv.) şmotru. (~ a unei unităţi.)

INSPECTÁ vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ o unitate.)

INSTABILITÁTE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabilitate, precaritate. (~ în echilibru.) 3. (MET.) nestabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. v. fluctuaţie. 5. v. la-bilitate. 6. v. inconsecvenţă.

INSTABÍL adj. 1. v. mişcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.

INSPIRÁT adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.)

INSPIRÁ vb. v. sugera.

INSTALÁRE s. 1. v. stabilire. 2. v. aşezare. 3. v. mon-tare.

INSTALÁ vb. 1. v. stabili. 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în faţa uşii.) 4. v. monta.

INSTALÁT adj. aşezat, întins, (înv. şi reg.) tins. (Tabără ~; cort ~.)

INSTANTANÉU adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. momentan. (Reacţie ~.) 3. adj. v. subit. 4. adv. v. deodată.

INSTAURÁ vb. a stabili, (fig.) a întrona. (A ~ disciplina.)

INSTAURÁRE s. stabilire, (fig.) întronare. (~ a ordinii.)

INSTÁNŢĂ s. (JUR.) justiţie. (S-a prezentat în fa-ţa ~.)

INSTIGÁRE s. aţâţare, incitare, instigaţie, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocaţie, (pop.) zădărâre, (fig.) asmuţire. (~ maselor.)

INSTIGÁ vb. a agita, a aţâţa, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.)

INSTIGATÓR s., adj. agitator, aţâţător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

INSTIGÁT adj. aţâţat, incitat, întărâtat, provocat, stârnit, (pop.) zădărât. (Om ~.)

INSTILÁŢIE s. (MED.) instilare. (~ a unui lichid.)

INSTIGÁŢIE s. v. instigare.

INSTILÁRE s. v. instilaţie.

INSTÍNCT s. simţ. (~ de conservare.)

INSTINCTÍV adj. 1. inconştient, instinctual. (Reflexe ~.) 2. v. automat.

INSTINCTUÁL adj. v. instinctiv.

INSTITUÍ vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. v. proclama. 6. v. înfiinţa.

INSTITUÍRE s. 1. v. constituire. 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 3. v. pro-clamare. 4. v. înfiinţare.

INSTITUTOÁRE s. (pop. şi fam.) dăscăliţă.

INSTITUTÓR s. dascăl, (peior.) belfer.

INSTRUCTÍV adj. v. educativ.

INSTITÚŢIE s. unitate, (astăzi rar) aşezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.)

INSTITUŢIONALIZÁRE s. oficializare. (ă unei fundaţii.)