Dictionar de sinonime
INFLAMÁBIL adj. (înv.) aprinzăcios, aprinzător. (Material ~.)
INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)
INFLAMÁRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tu-mefiere.
INFLAMÁT adj. (MED.) 1. congestionat, iritat, (reg.) bobotit. (Plagă ~.) 2. v. tumefiat.
INFLEXÍBIL adj. 1. neelastic, neflexibil, rigid, tare, ţeapăn. (O bară, o nuia ~.) 2. decis, dârz, ferm, hotărât, intransigent, neabătut, neclintit, nestră-mutat, neşovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.)
INFLEXIBILITÁTE s. rigiditate. (~ unei bare.)
INFLAMÁŢIE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. (concr.) congestie, iritaţie. (O ~ gravă a rănii.) 3. v. tu-mefiere. 4. v. tumefacţie.
INFLUENŢÁ vb. a înrâuri. (A ~ mişcarea sim-bolistă.)
INFLUENŢÁBIL adj. (fig.) moale, slab. (Eşti un om ~!)
INFLUÉNT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.)
INFLEXIÚNE s. intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu ~i plăcute.)
INFLORESCÉNŢĂ s. (BOT.) (reg.) moţ. (~ la papură.)
INFLEXIBILITÁTE s. v. dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăi-re, statornicie.
INFLUÉNŢĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
INFÓRM adj. v. amorf.
INFLUÉNŢĂ s. v. gripă.
INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. şi reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunţa, a aviza, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.
INFORMÁL adj. 1. (englezism) neoficial. (Lipsa caracterului ~ al delegaţiei.) 2. (eronat) infor-mativ, informaţional.
INFORMATÍV adj. 1. informaţional. (Mijloace ~.) 2. orientativ. (Preţuri ~.) 3. v. informal.
INFORMÁT adj. 1. v. documentat. 2. v. avizat.
INFORMATÓR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securităţii.)
INFORMÁRE s. 1. anunţare, încunoştinţare, înştiin-ţare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. v. prevenire. 3. v. documentare.
INFORMÁŢIE s. 1. comunicare, înştiinţare, ştire, veste. (O ~ de mare importanţă.) 2. v. ştire. 3. (înv.) cuvânt. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinţă, relaţie. (Ce ~ii îmi poţi da despre ...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v. sursă. 8. v. indicaţie.
INFORMAŢIONÁL adj. v. informativ.
INFRACTÓR s. (JUR.) făptaş, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)
INFRACŢIONALÍSM s. v. infracţionalitate.
INFRACŢIONÁL adj. corecţional.
INFRACŢIONALITÁTE s. (JUR.) infracţionalism.
INFRAMICROBIOLOGÍE s. virusologie.
INFRACŢIÚNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)