Dictionar de sinonime

INDICÁ vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. şi reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog şi data.) 5. a arăta, a menţiona, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. în-registra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

INDICÁT adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. re-comandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.

INDICÁRE s. 1. v. trasare. 2. v. prescriere. 3. v. sem-nalare. 4. menţionare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. arătare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

INDICATÍV adj., s. (GRAM.) (înv.) arătător. (Mo-dul ~.)

INDICATÍV adj. v. indicator, îndrumător.

ÍNDICE s. index.

INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (~ de circulaţie.)

INDICÍBIL adj. v. indescriptibil, inexprima-bil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus.

INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. in-formaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru ...) 5. v. aviz. 6. v. instrucţiuni. 7. însemnare, menţiune, notă, notificare, notifi-caţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă.

INDÍCIU s. v. dovadă.

INDIÉNI s. pl. v. amerindieni.

INDIFERENTÍSM s. v. apatie, delăsare, indife-renţă, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembe-lism.

INDIFERÉNŢĂ s. 1. apatie, delăsare, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)

INDIFERÉNT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimţitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugăminţile mele.)

INDIGÉST adj. greu. (Mâncare ~.)

INDIGÉNŢĂ s. v. lipsă, mizerie, nevoie, să-răcie.

INDIGENÁT s. v. împământenire, naturali-zare.

INDIGÉN adj., s. v. băştinaş.

INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.

INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

INDIGNÁRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignaţiune, (pop.) oţăreală, oţărâre. (Stare de ~.)

INDIGÉSTIE s. (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoare, (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) ciumurluială. (A făcut o ~.)

INDIGNÁT adj. revoltat, scandalizat. (Om ~.)

INDIMENTICÁBIL adj. v. memorabil, neuitat.

INDIGNAŢIÚNE s. v. indignare, revoltare, revoltă, scandalizare.

INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)

INDIRÉCT adj. 1. mediat, mijlocit. (Relaţii ~.) 2. (GRAM.) (înv.) nedrept. (Complement ~.)

INDISCIPLINÁT adj. insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalci-trant.

INDISOLÚBIL adj. 1. v. indestructibil. 2. v. insepa-rabil.

INDISPENSÁBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiţii ~ de viaţă.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. şi Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).