![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeINFILTRÁ vb. 1. a pătrunde, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (Apa de ploaie se ~ în pământ.) 2. a pătrunde, a se strecura, (livr.) a se insinua. (Apa se ~ în zidărie.) INFESTÁ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi. INFERIORITÁTE s. dezavantaj. (Boxer aflat în ~.) INFÉRN s. v. iad. INFERNÁL adj. 1. v. diabolic. 2. diabolic, drăcesc. (Dansează într-un ritm ~.) 3. v. cumplit. INFERIÓR adj., s. 1. adj. ordinar, prost, rău. (Tutun, vin ~.) 2. adj. mărunt, mic. (Funcţionar ~.) 3. adj., s. v. subaltern. INFECŢIÓS adj. 1. v. molipsitor. 2. contagios, molipsitor, (livr.) mefitic, pestifer, pestilent, pestilenţial. (Agent ~.) INFECTÁT adj. v. molipsit. INFÉCŢIE s. 1. v. molipsire. 2. v. putoare. INFECTÁRE s. v. molipsire. INFATIGÁBIL adj. v. neistovit, neobosit, neos-tenit. INFANTÍL adj. 1. v. copilăresc. 2. copilăresc, naiv, pueril. (Ce sânt gesturile astea ~?) INFESTÁŢIE s. v. molipsire. INFIDÉL adj. 1. v. adulter. 2. v. inexact. INFIDELITÁTE s. 1. v. adulter. 2. v. belonie. 3. v. ine-xactitate. INFESTÁT adj. v. contaminat, infectat, molip-sit. INFESTÁRE s. v. contagiune, contaminare, infectare, infecţie, molipsire. INFILTRÁRE s. infiltrat, infiltraţie, pătrundere, (livr.) insinuare. (~ apei în ...) INFILTRÁŢIE s. v. infiltrare. INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infini-tezimal. (Cantitate ~; de proporţii ~.) INFILTRÁT s. v. infiltrare. INFINÍT adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, v. nemărginire. 3. adj. v. extraordinar. 4. adj. v. nemărginit. INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, şont, şonţit, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturit, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.) INFINITEZIMÁL adj. v. infim, microscopic, minuscul. INFIRMIÉR s. (MED.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot. INFIRMERÍE s. (MED.) (rar) lazaret, (înv.) bolniţă. INFIRMÁRE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare. INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminţi. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga. INFIRMIÉRĂ s. (MED.) soră, (Transilv.) velteriţă, (înv.) spitalagioaică. INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteşug, meteahnă, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeală. |