Dictionar de sinonime
INERVÁŢIE s. (FIZIOL.) inervare. (~ pielii.)
INESTIMÁBIL adj. inapreciabil, neestimabil, nepreţuit, (înv.) nestimat. (De o valoare ~.)
INESTÉTIC adj. urât. (Un aspect ~.)
INEVITÁBIL adj., adv. 1. adj. fatal, (livr.) ineluctabil, (rar) neapărat, neevitabil. (În mod ~ vei ajunge acolo.) 2. adv. fatal, fatalmente, (rar) necesarmente. (~ trebuia să se întâmple.) 3. adj. v. iminent. 4. adj. cert, sigur. (Căderea ~ a cetăţii.)
INEVITABILITÁTE s. iminenţă. (~ producerii unui fenomen.)
INEXÁCT adj. 1. v. greşit. 2. v. fals. 3. eronat, greşit, (rar fig.) strâmb. (O înţelegere ~ a lucrurilor.) 4. infidel. (O traducere cam ~.)
INEXISTÉNŢĂ s. v. neant.
INEXACTITÁTE s. 1. v. greşeală. 2. v. falsitate. 3. infidelitate. (~ unei traduceri.)
INEXPLORÁT adj. v. neexplorat.
INEXORÁBIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
INEXPERIMENTÁT adj. v. neexperimentat.
INEXPLICÁBIL adj. 1. neexplicabil, neînţeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fâstichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)
INFAILÍBIL adj. v. cert, sigur.
INEXPRESÍV adj. 1. monoton, neexpresiv, uniform, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.) 2. neexpresiv, searbăd, spălăcit, şters. (O faţă ~.)
INEXPRIMÁBIL adj. incomunicabil, indescriptibil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefabil. (O stare ~.)
INFÁM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
INFAILIBILITÁTE s. v. certitudine, siguranţă.
INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestrime, (înv. şi reg.) pihotă, (fam. şi ir.) pifă, pifănie.
INFANTICÍD s. v. pruncucidere.
INFANTERÍST s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestraş, (înv. şi reg.) pihotaş, (înv.) odivoi, pedestru, talpoş, tălpaş, (fam. şi ir.) pifan.
INFÁM adv. v. mişeleşte, netrebnic, ticăloşeşte.
INFAMÁNT adj. v. compromiţător.
INFAMÍE s. v. ticăloşie.
INFATUÁ vb. v. îngâmfa.
INFATUÁRE s. v. îngâmfare.
INFATUÁT adj. v. îngâmfat.
INFÉCT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustător, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!)
INFÉCT adj., s. v. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
INFECTÁ vb. v. molipsi.
INFECTÁNT adj. v. contagios, infecţios, molipsitor.