Dictionar de sinonime
INDISPONÍBIL adj. inapt. (Fotbalist ~ pentru joc.)
INDISPOZÍŢIE s. (MED.) (înv.) zaiflic. (O ~ trecătoare.)
INDISPOZÍŢIE s. v. ciclu, menstruaţie, period.
INDISCUTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit, apodictic, (fig.) strigător. (Un adevăr ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.
INDISCRÉT adj. curios. (O privire ~.)
INDISCRÉŢIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvi-cioasă.)
INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranţă. (Act de ~.)
INDIVÍD s. 1. v. persoană. 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 500 de lei de ~.) 3. v. unitate statistică.
INDISTÍNCT adj. v. imprecis, neclar, nedeslu-şit, nelămurit, neprecis, vag.
INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E uşor ~ de la o gripă.)
INDISPÚNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
INDIVIDUALITÁTE s. v. personalitate.
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente,) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însuşirile unui fenomen.)
INDIVÍDĂ s. (fam.) tipă, tipesă.
INDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. v. aparte.
INDIVIZIBILITÁTE s. v. unitate.
INDIVIDUALIZÁNT adj. v. individualizator.
INDIVIZÍBIL adj. nedespărţit, nedivizibil. (Un tot ~.)
INDIVIDUALIZATÓR adj. individualizant. (Tră-sături ~oare.)
INDIVIDUALIZÁRE s. 1. v. caracterizare. 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personali-zare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ unor însuşiri din ansamblu.)
INDÓL s. (CHIM.) benzopirol.
INDOLÉNT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneş.
INDOLÉNŢĂ s. 1. v. indiferenţă. 2. v. lene.
INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
INDRUŞÁIM s. v. muşcată.
INDRUŞÁIM s. v. sângele-voinicului.
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
INDUCŢIE ELECTROSTÁTICĂ s. v. electrizare prin influenţă.
INDUCTIVITÁTE s. (FIZ.) inductanţă. (~ unui circuit electric.)
INDUCTÁNŢĂ s. v. inductivitate.