Dictionar de sinonime

INFRAMICROBIOLÓG s. virusolog.

INFRASTRUCTÚRĂ s. (CONSTR.) (rar) substruc-tură. (~ unui imobil.)

INFRUCTUÓS adj. v. zadarnic.

ÍNGA interj. v. iată, uite, vezi.

INFUZÓR s. (ZOOL.) ciliat. (Parameciul este un ~.)

INGENIÓS adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inventiv. 3. inventiv, iscusit, subtil. (Procedeu ~.)

INGENIOZITÁTE s. 1. v. îndemânare. 2. inventivi-tate, iscusinţă, subtilitate. (~ unui procedeu.)

INGERÁRE s. (FIZIOL.) înghiţire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)

INGENUITÁTE s. candoare, credulitate, inocenţă, naivitate, (fig.) puritate. (E de-o ~ dezarmantă.)

INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiţi, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)

INGÉNUU adj. candid, credul, inocent, naiv, neştiutor, (fig.) pur. (O fiinţă ~.)

INGRATITÚDINE s. nerecunoştinţă, (înv.) nemul-ţumire. (~ faţă de cineva.)

INGERÍNŢĂ s. v. imixtiune.

INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulţumitor. (Om ~.)

INGREDIÉNT s. v. condiment.

INGÉSTIE s. v. ingerare, înghiţire.

INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaş, greu, neplăcut.

INHALÁRE s. aspirare, inhalaţie. (~ unei substanţe medicamentoase.)

INGURGITÁRE s. v. ingerare, înghiţire.

INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiţi.

INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o sub-stanţă medicamentoasă.)

INHIBÁRE s. v. inhibiţie.

INHIBITÍV adj. v. inhibitor.

INHALÁŢIE s. v. inhalare.

INHUMÁŢIE s. v. îngropare, îngropat, înhu-mare, înmormântare.

INHIBÁNT adj. v. inhibitor.

INHIBÍŢIE s. inhibare.

INHIBITÓR adj., s. 1. adj. inhibant, inhibitiv. (Reacţie ~oare.) 2. s. (CHIM.) catalizator negativ. 3. s. inhibitor de oxidare v. antioxidant.

INIMAGINÁBIL adj. neimaginabil, neînchipuit. (O situaţie ~.)

INÍC adj. v. inechitabil, injust, nedrept, neechitabil, nejust.