Dictionar de sinonime

INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.

INCARNÁT adj. v. personificat.

INCAPACITÁTE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputinţă. 3. neputinţă, slăbiciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetenţă, necompetenţă, nepregătire, ne-pricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

INCARNÁŢIE s. v. întrupare.

INCARNÁRE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.

INCENDIÁT adj. aprins. (Casă ~.)

INCENDIÉRE s. aprindere. (~ unui imobil.)

INCENDIÁ vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

INCÉNDIU s. foc, pârjol, (înv. şi reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

INCENDIATÓR s., adj. v. agitator, aţâţător, instigator, provocator, tulburător.

INCÉRT adj. 1. v. nesigur. 2. dubios, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. v. tul-bure.

INCINERÁ vb. a arde. (A ~ un om decedat.)

INCINERÁRE s. 1. incineraţie, (livr.) cremaţiune. (~ gunoaielor.) 2. ardere, incineraţie. (~ unui om decedat.)

INCIDÉNT s. v. excepţie.

INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.

INCERTITÚDINE s. v. îndoială.

INCIPIÉNT adj. iniţial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)

INCINERÁŢIE s. 1. v. incinerare. 2. ardere, incine-rare. (~ unui om decedat.)

INCITÁT adj. 1. v. instigat. 2. v. stimulat.

INCITÁNT adj. 1. v. senzual. 2. v. stimulativ.

INCITÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. stimulare.

INCÍZIE s. crestătură.

INCLÚDE vb. 1. v. conţine. 2. v. cuprinde. 3. v. în-globa.

INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.

INCISIVITÁTE s. v. sarcasm.

INCITÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.

INCITÁŢIE s. v. aţâţare, incitare, instigare, instigaţie, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare.

INCIZÁ vb. a cresta.

INCITATÓR s., adj. v. agitator, aţâţător, instigator, provocator, tulburător.

INCOERÉNŢĂ s. (livr.) ilogism.