Dictionar de sinonime
INDECÉNŢĂ s. v. obscenitate.
ÍNDECÉNT adj. v. obscen.
ÍNDE conj. v. unde.
INCÚRIE s. v. dezordine, neglijenţă, neîn-grijire.
INCULTÚRĂ s. ignoranţă, nepricepere, neştiinţă, semidoctism, (livr.) agramatism, (înv.) prostă-ticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)
INDECÍZIE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pre-getare, şovăială, şovăire.
INDECÍS adj. v. dubios, incert, îndoielnic, nesigur, problematic.
INDECÍS adj. v. ezitant.
IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.
INDECLINÁBIL adj. (GRAM.) nedeclinabil. (Cu-vânt ~.)
INDEMNITÁTE s. v. indemnizare, indemni-zaţie.
INDEFINÍT adj. 1. v. confuz. 2. v. neclar. 3. confuz, echivoc, imprecis, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificaţie ~.) 4. v. ne-hotărât.
INDELICATÉŢE s. v. mitocănie.
INDELÉBIL adj. v. indestructibil, indisolu-bil, neşters, neuitat.
INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedepen-dent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)
INDEMNIZÁŢIE s. v. compensare, compen-saţie, daune, despăgubire, reparaţie.
INDEMNIZÁŢIE s. indemnizare, (rar) indemnitate. (A primit o ~.)
INDEMNIZÁRE s. v. indemnizaţie.
INDEPENDÉNŢĂ s. 1. libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. şi pop.) slobozenie, (înv. şi reg.) slobozie, (înv.) nedependenţă, volnicie. (~ unui stat.) 2. v. autocefalie.
INDESCRIPTÍBIL adj. inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus, (livr.) indicibil, inefabil. (O situaţie ~.)
INDESCIFRÁBIL adj. v. neciteţ.
INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)
ÍNDEX s. v. arătătorul.
INDEŞIRÁBIL adj. nedeşirabil. (Ciorapi ~.)
ÍNDEX s. v. indice.
INDETERMINÁRE s. indeterminaţie, nedetermi-nare.
INDETERMINÁŢIE s. v. indeterminare.
INDEZIRÁBIL adj. nedorit. (O persoană ~.)
INDIÁN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.
ÍNDIC adj. v. indian.