Dictionar de sinonime
INCONVENÁBIL adj. neconvenabil.
INCONVENIÉNT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.
INCONVERTÍBIL adj. neconvertibil. (Valori ~.)
INCONTROLÁBIL adj. necontrolabil.
INCORÉCT adj., adv. 1. adj. v. greşit. 2. adj. eronat, greşit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj., adv. defectuos, greşit, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunţare ~; vorbeşte ~ englezeşte.) 4. adj. v. necinstit. 5. adj. v. ilegal.
INCORIGÍBIL adj. înrăit, (livr.) inveterat. (Un be-ţiv ~.)
INCORECTITÚDINE s. 1. v. greşeală. 2. v. necinste. 3. v. neregulă.
INCORECŢIÚNE s. v. incorectitudine, ne-cinste, necorectitudine.
INCORUPTÍBIL adj. v. cinstit.
INCORUPTIBILITÁTE s. v. cinste.
INCORPORÁNT adj. (LINGV.) polisintetic. (Limbă ~.)
INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
INCREDÍBIL adj. v. neverosimil.
INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
INCRIMINÁŢIE s. v. acuzare, acuzaţie, învi-novăţire, învinuire.
INCRUSTÁRE s. incrustaţie. (O ~ de fildeş.)
INCREDULITÁTE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune.
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăţi, învinui.
INCRIMINÁRE s. v. acuzare, acuzaţie, incul-pare, învinovăţire, învinuire.
INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împri-cinat, învinovăţit, învinuit, pârât.
INCRÉŢIE s. v. secreţie endocrină, secreţie internă.
INCRÉT s. v. secreţie endocrină, secreţie internă.
INCRUSTÁŢIE s. v. incrustare.
INCULPÁRE s. v. acuzaţie.
INCUBATÓR s. clocitoare, cloşcă artificială.
INCULPÁ vb. v. acuza.
INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaş, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)
INCÚLT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neînvăţat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agra-mat, ignar, (înv.) gros, neabeţedat. (Persoană ~.)
INCURÁBIL adj. (MED.) 1. malign, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Cancer ~.) 2. condamnat, irecuperabil, nerecuperabil, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)
INCUMBÁ vb. v. reveni.