Dictionar de sinonime

IMPULSÍV adj. 1. v. violent. 2. v. impetuos.

IMPUTÁBIL adj. v. reproşabil.

IMPÚS adj. v. silnic.

IMPUTRESCÍBIL adj. v. inalterabil, nealte-rabil.

IMPUTÁ vb. v. reproşa.

IMPUTÁRE s. 1. v. reproş. 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, morală, mustrare, observaţie, reproş, (pop. şi fam.) beşteleală, muştruluială, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)

IMPUTÁŢIE s. v. reproş.

INACCEPTÁBIL adj. inadmisibil, neacceptabil, neadmisibil. (O propunere ~.)

INACCEPTÁRE s. neacceptare, refuz, respingere. (~ a ajutorului.)

INABORDÁBIL adj. v. inaccesibil.

INABORDÁBIL adj. v. exagerat, excesiv, exor-bitant, mare, ridicat, scump.

INABILITÁTE s. v. neîndemânare, stângăcie.

INABÍL adj. v. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

IMUNOGLOBULÍNĂ s. v. gamaglobulină.

IMUNITÁTE s. (JUR.) inviolabilitate. (~ parlamentară.)

IMRÉC pron. v. cutare.

IMUÁBIL adj. v. constant, invariabil, ne-schimbător, permanent.

IMUABILITÁTE s. v. constanţă, invariabi-litate.

IMÚND adj. v. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

INACCESÍBIL adj. inabordabil, neaccesibil, (rar) neabordabil. (La un preţ ~.)

INACCESIBILITÁTE s. neaccesibilitate.

INACOMODÁBIL adj., s. v. inadaptabil, ne-adaptabil.

INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.

INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanţă activă.)

INACTIVÁRE s. (CHIM.) inactivizare. (~ unei substanţe active.)

INACTIVIZÁ vb. v. inactiva.

INACTIVITÁTE s. 1. inacţiune, inerţie, neactivitate, pasivitate, (rar) pasivism, şedere, (pop.) nemişcare, (reg.) zăcăşeală, (înv.) neacţiune, nelucrare. (~ îl exasperează.) 2. v. inerţie.

INACCÍU adj. v. încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

INACTIVIZÁRE s. v. inactivare.

INACTUÁL adj. v. învechit.