Dictionar de sinonime
NEPRIETENÓS adj. 1. v. duşmănos. 2. v. duşmănos. 3. v. urzuz. 4. v. distant.
NEPRIÉTEN s., adj. v. adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.
NEPRIETENÉSC adj. 1. v. duşmănos. 2. duşmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O pri-vire ~.)
NEPRIHĂNÍRE s. 1. v. inocenţă. 2. v. virginitate.
NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent.
NEPRIHĂNÍTĂ adj. v. fecioară.
NEPRIITÓR adj. v. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rău, urât.
NEPRIITÓR s., adj. v. adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.
NEPRIITÓRUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
NEPRIINCIÓS adj. v. defavorabil, nefavora-bil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, prost, rău, urât, vitreg.
NEPROFITÁBIL adj. v. nerentabil.
NEPROFESIONALÍSM s. v. amatorism.
NEPROFESIONÍSM s. v. amatorism.
NEPROFESIONÍST s., adj. v. amator.
NEPRODUCĂTÓR adj. v. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp.
NEPRODUCTÍV adj. 1. v. sterp. 2. arid, neroditor, sterp. (O regiune ~.)
NEPRODUCTIVITÁTE s. v. nerodnicie.
NEPRIMITÓR adj. v. neospitalier.
NEPRISTÁN adv. v. continuu, curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, înconti-nuu, îndată, întruna, mereu, morţiş, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîntârziat, neîntre-rupt, neobosit, neostenit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, rapid, repede, veşnic.
NEPROPAGÁRE s. v. neproliferare.
NEPROLIFERÁRE s. nediseminare, nepropagare, nerăspândire. (~ armelor nucleare.)
NEPURTÁT adj. nou. (Haine ~.)
NEPTUNIÁN adj. (GEOL.) neptunic. (Rocă ~.)
NEPUTINCIÓS adj. v. bolnav, imposibil, ireali-zabil, nerealizabil, nesănătos, suferind.
NEPUTÉRNIC adj., s. v. calic, incapabil, necapabil, necăjit, neputincios, nevoiaş, prăpădit, sărac, sărman, slăbănog.
NEPTÚNIC adj. v. neptunian.
NEPUTÍNTE adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
NEPUTINCIÓS adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman, schilod.
NEPUTINCIÓS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ să facă ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.
NEPUTÍNŢĂ s. v. afecţiune, boală, impotenţă, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie.