Dictionar de sinonime
NENOROCÍT adj. 1. v. nefericit. 2. v. biet. 3. v. amărât. 4. v. dezastruos. 5. dureros, jalnic, trist, (înv. şi reg.) milos. (Privelişte, întâmplare ~.) 6. v. deplorabil.
NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.
NENOROCÍ vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.
NENOROCÓS adj. 1. v. ghinionist. 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.)
NENUMĂRÁT adj. 1. v. incalculabil. 2. v. imens.
NENUFÁR s. v. nufăr.
NEOBIŞNUÍT adj. 1. v. anormal. 2. excepţional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. şi pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaş, (Mold.) deşănţat, (Transilv., Ban. şi Olt.) şod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce ches-tie ~!)
NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie.
NEOBOSÍT adj., adv. 1. adj. v. harnic. 2. adj. neistovit, neostenit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. v. continuu.
NEOCUPÁT adj. 1. gol, liber, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 2. liber, neînchi-riat. (O cameră ~.) 3. v. vacant. 4. disponibil, liber, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.)
NEOBSERVÁBIL adj. inobservabil. (Un lucru ~.)
NEOCOLÍT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv. v. direct.
NEOBRĂZÁT adj. v. obraznic.
NEOFORMÁŢIE s. v. tumoare.
NEOFÍT s. v. debutant, începător.
NEOFILÍT adj. neveştejit, proaspăt. (Flori ~.)
NEODIHNITÓR adj. v. alarmant, îngrijoră-tor, neliniştitor.
NEODIHNÍT adj. v. neistovit, neobosit, neos-tenit.
NEOGRÉC adj. neogrecesc. (Literatuta ~.)
NEOGOÍT adj. v. nepotolit, nestăvilit.
NEOLÓGIC adj. (LINGV.) nou, (rar) neologistic. (Cuvinte ~.)
NEOLOGÍSTIC adj. v. neologic, nou.
NEOGRECÉSC adj. v. neogrec.
NEOLATÍN adj. v. romanic.
NEOLOGÍSM s. (LINGV.) (neobişnuit) novicism. (Un ~ romanic al limbii române.)
NEOMENÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
NEOMENÍT adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros,violent.
NEOMENÍRE s. v. asprime, barbarie, brutali-tate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.
NEOMENÍE s. v. răutate.
NEONORÁBIL adj. v. condamnabil.