Dictionar de sinonime
NEÎNSOŢÍT adj. singur.
NEÎNSEMNÁT adj. 1. neglijabil, neimportant. (Cantitate ~.) 2. mărunt, mic. (Cheltuieli ~.) 3. de-rizoriu, mărunt. (De o valoare ~.) 4. v. secundar. 5. neimportant, (livr.) anodin. (O treabă, o semnificaţie ~.) 6. mărunt, neimportant, (livr.) insignifiant, obscur, (fig.) prizărit. (O notă ~ în ziar.) 7. v. neimportant. 8. oarecare, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 9. modest, simplu, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 10. v. biet. 11. v. comun. 12. v. meschin.
NEINTEMNIŢÁT adj. v. liber.
NEÎNTEMEIÁT adj. 1. v. mincinos. 2. v. fals. 3. ne-serios, pueril. (Argumente ~.) 4. v. iluzoriu.
NEÎNTINÁT adj. v. candid, cast, curat, fecio-relnic, fecioresc, inocent, nepătat, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
NEÎNTINÁRE s. v. candoare, castitate, fe-ciorie, inocenţă, neprihănire, nevino-văţie, pudicitate, pudoare, virginitate.
NEÎNTÂRZIÁT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. v. curând. 3. adj., adv. v. prompt. 4. v. urgent.
NEÎNTREBUINŢÁRE s. nefolosire. (Cuţitul a ruginit prin ~.)
NEÎNTREBUINŢÁT adj. 1. nefolosit, neuzitat, (livr.) inuzitat. (Un procedeu ~.) 2. v. nou.
NEÎNTRECÚT adj. v. unic.
NEÎNŢELÉGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împon-cişare, judeţ, neaşezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergenţă, (livr. fig.) fricţiune.
NEÎNTRERÚPT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. susţinut. 3. adv. continuu.
NEÎNVÍNS adj. v. imbatabil.
NEÎNVĂŢÁT adj., s. v. incult.
NEÎNŢELÉS adj. 1. nepriceput. (Lucruri ~.) 2. v. inex-plicabil. 3. v. confuz. 4. v. enigmatic.
NEJÉLNICĂ s. v. silnic.
NEJÍTNICĂ s. v. degetăruţ.
NEJUDECÁT adj. v. imprudent, nebun, nebu-nesc, nechibzuit, necugetat, necumpă-nit, necumpătat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, prostesc.
NEJÚST adj. v. nedrept.
NEJUSTÍŢIE s. inechitate, injustiţie, nedreptate, neechitate, (înv. şi pop.) strâmbătate, (înv. şi reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)
NEJUSTIFTCÁT adj. v. nemotivat.
NELĂMURÍRE s. 1. nedumerire. (Are o mică ~.) 2. v. confuzie.
NELĂMURÍT adj. 1. v. imprecis. 2. nedumerit. (E oarecum ~.) 3. v. confuz. 4. confuz, difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzaţie ~ de durere.)
NELEGALITÁTE s. ilegalitate, (livr.) clandestinitate.
NELEGÁL adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
NELEGITÍM adj. 1. (livr.) ilegitim. (Convieţuire ~.) 2. v. bastard.
NELEGIUÍRE s. v. ticăloşie.
NELEGITIMITÁTE s. (livr.) ilegitimitate.
NELIMITÁT adj. 1. v. imens. 2. v. incalculabil.
NELEGIUÍT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. criminal.