Dictionar de sinonime
NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.
NEGHINÚŢĂ s. (BOT.) neghiniţă.
NEGHINÍŢĂ s. v. neghinuţă.
NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
NEGHIOBÉSC adj. v. prostesc.
NEGHIOBÉŞTE adv. v. prosteşte.
NEGHIOBÍE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, imbecili-tate, nerozie, prosteală, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. go-gomănie, nătângie, nerozie, nesocotinţă, prostie, stupiditate, (rar) netoţie, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?)
NEGÂNDÍT adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.
NEGÂNDÍT adj. v. neaşteptat, neprevăzut.
NEGLIJÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ treburile.) 2. a omite, (reg.) a întrelăsa, (înv.) a negriji, a neîngriji. (A ~ să-şi ia doctoria.) 3. a omite, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din câte ştia că i-ar face plăcere.) 4. v. ignora.
NEGLÁSNICĂ s. v. consoană, consonantă.
NEGÂNDÍT adj. v. neaşteptat.
NEGLIJÁRE s. 1. omitere, uitare, uitat, (înv.) negri-jire. (~ unui amănunt semnificativ.) 2. v. ignorare.
NEGLIJÁBIL adj. v. neînsemnat.
NEGLIJÁT adj. (înv. şi pop.) oropsit, (înv.) necercat. (Treburi ~.)
NEGLIJÁT adj. v. neîngrijit.
NEGLIJÉNT adj. 1. delăsător, lălâu, neîngrijit, şleampăt, (fam.) îngălat. (O femeie ~.) 2. dezordonat, neîngrijit, (prin Munt.) tâlos, (fam.) deşănţat. (O ţinută ~.)
NEGLIJÉNŢĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ţinută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)
NEGLIJÉU s. (rar) matineu. (De dimineaţă ea purta un ~.)
NEGOCIÁ vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.
NEGOCIÁ vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.
NEGOCIATÓR s. v. comerciant, negustor.
NEGOCIÁNT s. v. comerciant, negustor.
NEGOCIÉRE s. 1. (înv.) negociaţie. (ă unei tran-zacţii.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) trataţie. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)
NEGOCIÁŢIE s. v. negociere.
NEGÓS adj. v. verucos.
NEGÓŢ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.
NEGREÁLĂ s. v. negru.
NEGRADÁT adj. (MIL.) (fam.) prost. (Soldat ~.)
NEGRÁM s. (FARM.) acid nalidixic.