Dictionar de sinonime
NEÎNCUIÁT adj. v. descuiat.
NEÎNCONTENÍT adj. v. continuu, etern, ne-contenit, necurmat, neîncetat, neîntre-rupt, nesfârşit, permanent, perpetuu, veşnic.
NEÎNDEMÂNÁTIC adj. neajutorat, nepriceput, stângaci, (livr.) inabil, (rat) neajutat, (reg.) natantol.
NEÎNDEPLINÍRE s. v. nerealizare.
NEÎNDEPLINÍT adj. v. nerealizat.
NEÎNDESTULÁT adj. v. avid.
NEÎNDOIÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur. 5. adv. v. desigur.
NEÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. insuficient. 2. insu-ficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.)
NEÎNDOIÓS adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur.
NEÎNDUPLECÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. crud. 3. v. hotărât.
NEÎNDUPLECÁRE s. v. hotărâre.
NEÎNDURÁRE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neomenie, v. răutate.
NEÎNDURÁT adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEÎNDURÁT adj., adv. v. rău.
NEÎNDURĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. v. crud.
NEÎNFĂŢÁT adj. desfăţat. (Pernă ~; pat ~.)
NEÎNFRICÁT adj. v. curajos.
NEÎNFRICÁRE s. 1. v. curaj. 2. v. vitejie.
NEÎNFRICOŞÁT adj. v. brav, curajos, cuteză-tor, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz.
NEÎNGĂDUÍT adj. 1. v. nepermis. 2. neiertat, nepermis, (înv.) necăzut. (Un gest ~.) 3. v. con-damnabil.
NEÎNFRÂNÁT adj. v. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, ne-cuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, semeţ, sfidător, sfruntat, trufaş, ţanţoş.
NEÎNGĂDUÍNŢĂ s. intoleranţă. (Atitudine de ~.)
NEÎNGRĂDÍT adj. neîmprejmuit. (Un teren ~.)
NEÎNFRÂNT adj. v. imbatabil.
NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruţător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiţi.)
NEÎNGRIJÍ vb. v. neglija, omite.
NEÎNGRIJÍRE s. 1. v. neglijenţă. 2. v. neglijenţă.
NEÎNGRIJÍRE s. v. apatie, delăsare, indife-renţă, indolenţă, inerţie, insensibili-tate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism.
NEÎNGRIJÍT adj. 1. (rar) neglijat. (O casă ~.) 2. v. părăginit. 3. v. neglijent. 4. dezordonat, neglijent, (prin Munt.) tâlos, (fam.) deşănţat. (O ţinută ~.) 5. v. ciufulit.
NEÎNSUFLEŢÍT adj. 1. v. mort. 2. inanimat, neanimat, (fig.) mort. (Pulbere ~.)