Dictionar de sinonime
NEMERNICÍ vb. v. hoinări, vagabonda.
NÉMEŞ s. magnat. (Un ~ maghiar.)
NEMÉT s. v. neam, rubedenie, rudă, rudenie.
NEMESTNICÍE s. v. moştenire, patrimoniu, succesiune.
NEMETÁL s. (CHIM.) metaloid.
NEMIJLOCÍT adj., adv. 1. adj. v. direct. 2. adv., adj. v. personal. 3. adj. direct, imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)
NEMÍLĂ s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, ne-omenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.
NEMILÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar. 4. adj. v. neîngăduitor. 5. adj. crud.
NEMILOSTÍV adj. v. crud.
NEMILOSTIVÍRE s. v. asprime, barbarie, bru-talitate, cruzime, ferocitate, neîndu-rare, neomenie, răutate, sălbăticie, violenţă, vitregie.
NEMILOSTIVITÓR adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEMILOSTÍVNIC adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEMILUÍT adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
NEMIROSITÓR adj. inodor. (Substanţă ~.)
NEMIŞCÁRE s. l. v. imobilitate. 2. fixitate, imobilitate, neclintire, stabilitate. (~ dunelor.) 3. încremenire, înlemnire. (Rămăsese într-o stare de totală ~.)
NEMIŞCÁT adj. 1. v. fix. 2. fix, imobil, neclintit, rigid, ţeapăn, (pop.) vârtos. (Crengile ~ ale copa-cilor.) 3. v. înmărmurit. 4. v. încreménit. 5. v. mort.
NEMIŞCÁRE s. v. inactivitate, inacţiune, inerţie, neactivitate, pasivitate.
NEMIŞCĂTÓR adj. v. fix, imobil, neclintit, nemişcat, stabil.
NEMIŞCĂTÓR adj. v. imobiliar.
NEMITÁRNIC adj. v. cinstit, corect, inco-ruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
NEMÂNGÂIÁT adj. inconsolabil, neconsolabil, neconsolat. (Văduvă ~.)
NEMÂNCÁT adj. v. flămând.
NEMOBILITÁTE s. fixitate, imobilitate, inerţie, neclintire, nemişcare. (Stare de ~ a unui corp.)
NEMODIFICÁT adj. v. nealterat.
NÉMITE conj. v. dar, darămite.
NEMÂNCÁRE s. foame. (Mort de ~.)
NEMORALITÁTE s. v. imoralitate.
NEMORÁL adj. v. imoral.
NEMOTÉNIE s. v. înrudire, neam, rubedenie, rudă, rudenie.
NEMOTIVÁT adj. nejustificat. (O grabă ~.)