Dictionar de sinonime

CERŞETORÍ vb. v. cere, cerşi, milogi.

CERŞÍ vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerşetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.)

CERŞÍT s. cerşeală, cerşetorie, milogeală, milogit, (rar) cerşetorit, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~ul.)

CERT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. sigur. 4. adj. sigur, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. ferm, fixat, hotărât. (Dată ~.) 6. adj. v. inevitabil. 7. adv. v. desigur. 8. adv. v. adevărat.

CERTÁ vb. 1. a se învrăjbi, a se supăra, (pop.) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (înv. şi reg.) a se pricinui, (reg.) a se cârti, a (se) pricini, (Mold.) a se cârcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (înv.) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (fam. fig.) a se strica. (S-a ~ cu toţi prietenii.) 2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livr.) a apostrofa, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

CERTÁRE s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostro-fare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. v. ceartă.

CERTÁ vb. v. bate, condamna, instrui, învăţa, osândi, pedepsi.

CERTÁRE s. v. condamnare, osândă, osân-dire, pedeapsă, pedepsire.

CERTÁT adj. v. condamnat, osândit, pedepsit.

CERTĂREÁŢĂ s. scandalagioaică, (înv. şi pop.) zavragioaică.

CERTÁT adj. învrăjbit, supărat. (Familii ~.)

CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. şi pop.) zavragiu, (pop. şi fam.) ţâfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaş, rânzos, (înv. şi reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăioş, sfădăreţ, sfădăuş, (Mold. şi Bucov.) cârciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. şi Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonţos, colţos, ţăndăros. (Om ~.)

CERTÍ vb. v. inela, secui.

CERTIFICÁ vb. v. confirma.

CERTIFICÁRE s. v. confirmare.

CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)

CERUIÁLĂ s. v. ceruire.

CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)

CERUÍT s. v. ceruire.

CERTIFICÁŢIE s. v. certificat.

CERTITÚDINE s. 1. v. convingere. 2. v. siguranţă.

CERÚZĂ s. v. alb de plumb.

CERÚT adj. v. trebuincios.

CERTIFICÁT s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestaţie, certificaţie, încredinţare, patentă, testimoniu, teşcherea, zapiscă. (~ de 10 clase.)

CERÚZĂ s. v. condei, creion.

CERVÁNĂ s. v. talpa-gâştei.

CÉRVIX s. 1. v. col vezical. 2. v. col uterin.

CESCÚŢ s. v. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme.

CEŞCÚŢĂ s. ceşculiţă. (O ~ de porţelan.)

CÉSTĂLALT pron., adj. (pop.) ăstălalt, (reg.) istalalt. (~ era mai înalt; omul ~.)