Dictionar de sinonime

CEŞCULÍŢĂ s. v. ceşcuţă.

CEST adj. v. acest.

CÉSTA pron. v. acesta.

CETÁTE s. (IST., MIL.) fortăreaţă, (înv.) başte, politie. (O ~ medievală.)

CETACÉUM s. v. spermanţet.

CETĂŢENÍE s. (JUR.) supuşenie, (impr.) naţionalitate. (~ unei persoane.)

CETĂŢENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~eşti.)

CETĂŢEÁNCĂ s. v. cetăţeană.

CETĂŢEÁNĂ s. cetăţeancă.

CETĂŢEÁN s. v. orăşean, târgoveţ.

CETÁTE s. v. oraş.

CETĂŢEÁN s. (JUR.) supus. (~ al unui stat.)

CETERÁŞ s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.

CETLĂIÁŞ s. v. lăturaş.

CETĂŢÚIE s. (IST., MIL.) citadelă. (O ~ pe vârful dealului.)

CETIOÁRĂ s. v. cetiniţă.

CETÂRNĂ s. v. burlan, jgheab, streaşină.

CETINÍŢĂ s. (BOT.) cetioară.

CÉTINĂ s. v. ienupăr, jneapăn, pin.

CETINĂ-DE-NÉGI s. (BOT.; Juniperus sabina) (livr.) sabină.

CETLUÍ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)

CÉTERĂ s. v. scripcă, vioară, violină.

CETLUÍ vb. v. încorda.

CÉUCĂ s. v. stăncuţă.

CEŢÓS adj. (MET.) înceţoşat, înnegurat, nebulos, neguros, pâclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~oasă.)

CEÚR adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic.

CEVÁ pron., adj., adv. 1. pron. (înv. şi reg.) cevaşi, cevaşilea, oarece, oareceva, (înv.) oareşice. (S-a dus să ia ~.) 2. adj. câtva, oarecare, oareşicare, (înv. şi reg.) cevaşi, cevaşilea, oarecât, oarecâtva, oareşice. (Are ~ treabă.) 3. adv. v. întrucâtva.

CEVÁŞI adv. v. ceva, întrucâtva, oarecum, oareşicum.

CEVÁŞI adj. v. ceva, câtva, oarecare, oare-şicare.

CEVÁŞILEA adj. v. ceva, câtva, oarecare, oareşicare.