Dictionar de sinonime
CIOC s. v. ciorap, măsea.
CIOCĂLĂU s. v. cocean, ştiulete.
CIOCĂNÁŞ s. v. bătăiaş, gonaci, gonaş, hăi-taş, mânător.
CIOCĂNÁŞ s. ciocănel.
CIOCĂNEÁ s. v. sitar.
CIOCĂNÁŞI s. pl. v. surguci.
CIOCĂNÉL s. v. ciocănaş.
CIOCĂNEÁLĂ s. v. bătaie.
CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. şi reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la uşă.)
CIOCĂNITOÁRE s. v. virdare.
CIOCĂNÍRE s. v. bătaie.
CIOCĂNÍT s. v. bătaie.
CIOCĂNITOÁRE s. v. ghionoaie.
CIOCĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.
CIOCĂNITOARE-MÍCĂ s. v. scorţar.
CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie.
CIOCGRÓS s. v. botgros, cireşar.
CIÓCHIE s. (TEHN.) 1. başchie, (reg.) băţic, păpuşă. (Cu ~ dogarul bate cercul la butoaie.) 2. beschie, joagăr. (Cu ~ se taie buştenii.)
CIOCHÍŢĂ s. v. ceucă, stancă, stăncuţă.
CIÓCHIE s. v. cap, căpăţână, cioc.
CIOCÂLTÉU s. v. măsea.
CIOCÂLTÉU s. (TEHN.) cui, (Olt. şi vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)
CIOCÂRLÁN s. (ORNIT.; Galerida cristata) (Transilv.) moşuţ.
CIOCÂRLÁN s. v. coronişte.
CIOCÂRLÉŢ s. v. scorţar.
CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârţi, ciopli, sfârteca, sfâşia, struji.
CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, ţenchi. (~ de legat pluta la mal.)
CIOCÂRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) ţârloi. 2. ciocârlie moţată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moşuţ, păcurar.
CIOCÂRLÍE s. v. măsea.
CIOCÂRŢI s. pl. v. cocârlă.