Dictionar de sinonime

CIOCLEJÉL s. v. pitulice.

CIOCLÓD s. v. cocean, ştiulete.

CIOCLÓNŢ s. v. cioc, clonţ, plisc.

CIÓCLU s. v. gropar.

CIÓCLU s. dricar.

CIOCMĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

CIOCNEÁLĂ s. v. ciocnitură.

CIOCNÍ vb. 1. a se izbi, a se lovi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.) 2. v. ciobi. 3. v. sparge. 4. a închina. (~ paharul în sănătatea lui.)

CIÓCNET s. v. ciocnitură.

CIOCNÍRE s. 1. izbire, lovire, tamponare, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor maşini.) 2. v. ciobire. 3. v. spargere.

CIOCNÍ vb. v. contrazice, încăiera, înfrun-ta, opune.

CIOCNÍRE s. v. animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, în-fruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.

CIOCNITÚRĂ s. 1. ciocneală, ciocnet. (Se aud ~ de pahare.) 2. v. ciobitură. 3. v. spărtură.

CIOCNÍT adj. 1. izbit, lovit, tamponat. (Vehicule ~.) 2. v. ştirbit. 3. v. spart. (Un vas ~ de-a lungul lui.)

CIOCOFLEÁNDURĂ s. v. ciocoi.

CIÓCOT s. v. hădărag, titirez.

CIOCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.

CIOCÓI s. v. ciocârlie moţată.

CIOCÓI s. (peior.) ciocofleandură. (Boieri şi ~.)

CIOCUL-PĂSĂRII s. v. surguci.

CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

CIOCUL-CIÓRII s. v. surguci.

CIOFLINGÁR s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.

CIOLÁN s. os, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un ~.)

CIOLĂNÁŞ s. ciolănel, oscior, (înv. şi pop.) osuţ.

CIOLÁC adj., s. v. ciung, ciunt.

CIOLÁN s. v. mădular, membru, obadă.

CIOLPĂU s. v. furcoi.

CIOLTÁR s. şabracă, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) harşa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăţ, (înv.) abai. (~ul se pune sub şaua calului.)

CIOLĂNÉL s. v. ciolănaş.