Dictionar de sinonime
BASAMÁC s. holercă, (reg.) trăscău.
BAS s. (MUZ.) 1. (rar) basist. (Are voce de ~.) 2. v. pedalier. (~ la orgă.)
BARZ adj. v. pestriţ.
BÁRZĂ s. (ORNIT.; Ciconia ciconia şi nigra) cocostârc, (reg.) bardăş, stârc.
BARŞÓN s. v. catifea, velur.
BARÓS s. (Bucov. şi prin Transilv.) puţcă. (~ul fierarului.)
BARONEÁSĂ s. baroană.
BARISFÉRĂ s. v. centrosferă.
BARÍTĂ s. v. baritină.
BARITÍNĂ s. (MIN.) barită, spat greu.
BAROÁNĂ s. baroneasă.
BARIÉRĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, piedică, stavilă.
BARIÉRĂ s. 1. (reg.) rampă, (Mold. şi Bucov.) rohatcă, (înv.) slon, (înv., în Munt.) strajă. (~ la intrarea într-un oraş.) 2. v. margine.
BÁRIE s. (FIZ.) microbar. (~ este o unitate de măsură pentru presiune.)
BARICÉNTRU s. v. centru de greutate.
BÁREM adv. v. măcar.
BÁREM conj. v. deşi.
BÁRDĂŞ s. v. barză, cocostârc.
BÁRDĂ s. toporişcă, (reg.) toporiţă, (Mold.) toaipă. (Lovitură de ~.)
BARD s. v. poet.
BÁRCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (~ pescărească.)
BARCAGÍU s. lopătar, luntraş, vâslaş, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu.
BÁRBUR s. v. călcâi, cep.
BARBÚN s. (IHT.; Mullus barbatus) (prin Dobr.) muscalâc.
BARBOTÁRE s. (CHIM., FIZ., TEHN.) barbotaj.
BARBÍŞĂ s. v. barbişon, bărbuţă, cioc, ţăcălie.
BARBIŞÓN s. v. cioc.
BARBOTÁJ s. v. barbotare.
BARBÉTĂ s. v. favoriţi.
BÁRBĂ s. 1. v. bărbie. (Are o ~ proeminentă.) 2. (BOT.) ţeapă, (pop.) mustaţă. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-şopârlei; barba-îm-păratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiţă, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dra-cului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.