Toate definitiile

SINUCÍDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

SINUCÍDERE s. omorâre, (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

SINUCÍDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide].

!sinucídere (si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinucíderii; pl. sinucíderi

*sinucídere f. (după fr. suicide, compus în sec. 18 de abatele Desfontaines d. lat. sui, al săŭ, și cid din oc-cidere, a ucide, sau din parricidium, paricidiŭ). Actu celuĭ care se omoară singur.