Toate definitiile

SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”.

SIPÍCĂ s. (BOT.) 1. (Cephalaria transsilvanica) (reg.) bărburel. 2. (Scabiosa ochroleuca) (reg.) rueni (pl.), năsturaş-de-bube.

SIPÍCĂ s. v. măceş, muşcatul-dracului, sirinderică, trandafir sălbatic.

sipícă (-ci), s. f. – Plantă (Scabiosa ochroleuca). Bg. sipka „variolă” (Conev 49), cf. numele științific al plantei. Legătura cu sl. sipikŭ „trandafir” (Cihac, II, 345) nu este probabilă.

sipícă s. f., g.-d. art. sipícii; pl. sipíci

sipícă f, pl. ĭ (vsl. šĭpŭkŭ, šipokŭ, trandafir, bg. šipka, trandafir, rus. šipóvnik, măcieș). O burušană dipsacee cu florĭ gălbuĭ saŭ roșiatiee dispuse în capitule (scabiosa ochroleuca) și liliachiĭ saŭ albăstruĭ (cephalaria transilvanica). V. scabioasă.