Toate definitiile

SIRÓP, siropuri, s. n. Soluție lichidă densă, obținută din zahăr și apă sau din suc de fructe ori de plante, folosită ca băutură răcoritoare (în amestec cu sifon), ca adaos la pregătirea unor dulciuri sau, în farmacie, la prepararea unor medicamente. – Din fr. sirop.

SIRÓP s. (reg.) mursă. (~ de afine.)

SIRÓP s.n. Soluție de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante, care servește la pregătirea dulciurilor și a unor medicamente. ♦ Băutură răcoritoare preparată din soluția de mai sus și amestecată cu sifon. [< fr. sirop].

SIRÓP s. n. soluție densă de zahăr în apă sau în suc de fructe ori de plante; băutură răcoritoare preparată din ea (cu sifon). (< fr. sirop)

siróp s. n., (sorturi, porții) pl. sirópuri

*siróp n., pl. urĭ (fr. sirop, it. sciroppo [mlat. sirúpus], sp. jarope și jarobe, d. ar. šurb, șarâb, băutură. V. șerbet, cĭorbă). Un lichid gros compus din zahar în disoluțiune și zeamă de fructe, florĭ saŭ ĭerburĭ – Vechĭ șurup (turc. șurup, șurub, d. ar.).