Toate definitiile

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv.

SIV adj. v. cărunt, cenuşiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv.

siv (-vă), adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein.

siv (reg.) adj. m., pl. sivi; f. sívă, pl. síve

siv, -ă adj. (vsl. bg. sivŭ, cenușiŭ). Munt. Cenușiŭ, sein: o rîmătoare la păr sivă (Mon. Of. 15 Ian. 1865. V. și Tkt.).