Toate definitiile

SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.

SLÁTINĂ s. v. clorură de sodiu, saramură, sare, sărătură, solniţă.

slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).

slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine

slátină f., pl. e și ĭ (vsl. slatina, baltă sărată, salamură, slanikŭ, tîrg de sare; sîrb. slatina, lucru sărat, loc băltos. V. solniță). Apă sarată. Adv. Sărat slatină, slatină de sărat, potroacă, foarte sărat. V. ocnă, morugă și potroacă.