Toate definitiile

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUŢÉNIE s. 1. v. urâţenie. 2. v. monstru.

Sluţenie ≠ frumuseţe

sluțénie (-ni-e) s. f., art. sluțénia (-ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (-ni-i-)

sluțénie f. (d. slut). Defectu de a fi slut, uricĭune. Persoană slută: cine-ĭ sluțenia asta? – Și -ténie (Isp.).

SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.

sluțénie f. (d. slut). Defectu de a fi slut, uricĭune. Persoană slută: cine-ĭ sluțenia asta? – Și -ténie (Isp.).