SLUȚÍRE, sluțiri, s. f. Acțiunea de a (se) sluți și rezultatul ei. – V. sluți.
SLUŢÍRE s. v. desfigurare.
sluțíre s. f., g.-d. art. sluțírii; pl. sluțíri
SLUTÍ vb. IV v. sluți.