Toate definitiile

SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.

SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleţ, brie, calapăr, iadeş, ploponog, răchiţele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roşie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.

SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.

SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.

Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn

slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; adj. f., s. f. slăbănoágă, pl. slăbănoáge

slăbănóg, -oágă adj. (vsl. slabŭ, slab, și noga, picĭor. V. coto- și pinte-nog, picĭoroange). Debil, slab. S. m. (bg. slabonoga). O plantă eŭforbiacee numită și slobonog și -ov (V. mercurială). Altă plantă, din familia balsamineĭ (V. balsamină). V. schilod.