Toate definitiile

SLĂBĂTÚRĂ, slăbături, s. f. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. – Slab + suf. -ătură.

SLĂBĂTÚRĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)

slăbătúră (fam.) s. f., g.-d. art. slăbătúrii; pl. slăbătúri

slăbătúră și -itúră f., pl. ĭ (d. slab cu sufixu ca în căzătură, obrăznicătură, viitură). Iron. Om saŭ animal prea slab: o slăbătură de om, de caĭ. V. tigoare.