Toate definitiile

SMERÍRE, smeriri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smeri; atitudine umilă, supusă, cucernică, evlavioasă, pioasă. – V. smeri.

SMERÍRE s. v. credinţă, cucernicie, cuvio-şenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umi-linţă.

smeríre (înv.) s. f., g.-d. art. smerírii