Toate definitiile

SOBRIETÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderație în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, -atis.

SOBRIETÁTE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (~ îmbrăcămintei.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (~ liniilor unei construcţii.)

SOBRIETÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderație, măsură; înfrânare, temperanță. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. sobriété, lat. sobrietas].

SOBRIETÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. cumpătare, moderație, măsură. (< fr. sobriété, lat. sobrietas)

sobrietáte (so-bri-e-) s. f., g.-d. art. sobrietắții

*sobrietáte f. (fr. sobriété, d. lat. sobrietas, -átis). Cumpătare, înfrînare, moderațiune, temperanță (în mîncare și băutură).