Toate definitiile
SÓBĂ1, sobe, s. f. Instalație pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba.
SÓBĂ2, sobe, s. f. (Reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din magh. szoba.
SÓBĂ s. 1. (reg.) cameniţă, cuptor, ploatăn, şpoier, şpor, şporhei. (~ de încălzit.) 2. maşină, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) sparhat. (~ de gătit.)
SÓBĂ s. v. bucătărie, cameră, încăpere, odaie.
sóbă (-be), s. f. – 1. Instalație pentru încălzit încăperile sau pentru gătit. – 2. (Trans., Olt.) Cameră, locuință. – Mr., megl. sobă. Tc., bg. soba (Roesler 602; Tiktin; Ronzevalle 111), cf. mag. szoba, ngr. σόμπα. – Der. sobar, s. m. (fabricant sau instalator de sobe).
sóbă s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbe
sóbă f, pl. e (ung. szoba, cameră, odaĭe, szap, sobă, d. vgerm. stuba, ngerm. stube, ol. stove, stoof, engl. stove [vechĭ stofe], la început „cameră de baĭe”, apoĭ „cameră cu sobă”, apoĭ „cameră”. În general; sîrb. soba, cameră, bg. soba, sobă, cameră, turc. sobu, sobă; vsl. istŭba, cort, rus. izbá, casă țărănească compusă dintr’o singură cameră; it. stufa, sobă, etuvă, pv. estuba, fr. étuve, mlat. stuba, stuffa, ngr. stúfa. V. etuvă, stufat. Cp. și cu ștĭubeĭ). Ban. Olt. Trans. Odaĭe, cameră: tună'n sobă (intră’n odaĭe). Munt. Mold. Un aparat (ca un fel de cuptor mic) compus din cărămizĭ și olane care servește la încălzit camerele (Astăzĭ există și sobe de fer mobile încălzite cu lemne, cărbunĭ, gaz orĭ electricitate): a ședea la gura sobeĭ. Sobă oarbă, sobă a căreĭ gură e în odaĭa de alăturĭ.