Toate definitiile

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soţios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. ataşabil. (Om ~.)

Sociabil ≠ insociabil, nesociabil

SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș].

SOCIÁBIL, -Ă adj. (despre oameni) capabil să trăiască în societate. ◊ prietenos, apropiat, comunicativ. (< fr. sociable, lat. sociabilis)

sociábil (-ci-a-) adj. m., pl. sociábili; f. sociábilă, pl. sociábile

*sociábil, -ă adj. (lat. sociabilis. V. soț). Făcut p. a trăĭ în societate: omu e un animal esențialmente sociabil. Care nu fuge de lume, care te primește bine, amabil: acest om nu e sociabil. V. sălbatic.