Caută
Traducere
Toate definitiile
SOCOTÍT1 s. n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.
SOCOTÍT2, -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. – V. socoti.
SOCOTÍT adj. 1. v. calculat. 2. v. chibzuit. 3. v. chib-zuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gândit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.)
SOCOTÍT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculaţie, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ul anilor calendaristici.)
Socotit ≠ nesocotit, nesăbuit
socotít s. n.