Toate definitiile

SÓDĂ s. f. Carbonat neutru de sodiu (cristalizat), folosit mai ales la spălatul rufelor, vaselor etc. ◊ Sodă calcinată = carbonat de sodiu în stare anhidră. Sodă cristalizată = carbonat de sodiu cristalizat. Sodă caustică = hidroxid de sodiu. – Din germ. Soda.

SÓDĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

SÓDĂ s. v. natrit, sifon.

SÓDĂ s.f. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, întrebuințat la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. [< germ. Soda].

SÓDĂ s. f. substanță albă, de obicei cristalizată, pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ ~ caustică = hidrat de sodiu cristalizat, folosit la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. (< germ. Soda)

sódă s. f. – Carbonat de calciu. – Mr. sodă. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda.

sódă s. f., g.-d. art. sódei

*sódă f. fără pl. (fr. germ. soda). O plantă chenopodiacee din care se scotea odinioară o sare alcalină. Sarea alcalină extrasă din cenușa acestei plante: soda din comerciŭ e propriu zis un carbonat neutru de sodiŭ (Co₂ Na₂), cu care se curăță vasele culinare, ĭar soda caustică e un idrat neutru de sodiŭ (Na OH), care se întrebuințează la făcut săpun și ca reactiv. Nord (după germ. soda-wasser). Apă gazoasă, sifon: a bea sodă.