Toate definitiile

SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)

SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].

SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

SOLICITÁ vb. 1. a cere, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audienţă.) 2. v. cere. 3. v. necesita. 4. a chema. (Îl ~ la o acţiune importantă.) 5. v. pof-ti. 6. v. suscita.

solicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 solícită; conj. prez. 3 să solícite

*solícit, a -á v. tr. (lat. sollicito, -áre). Rog, invit: am fost solicitat să particip. Cer cu stăruință: a solicita un ajutor. Fac demersurĭ ca să obțin un post, o favoare: a solicita un post.