Toate definitiile

SÓLNIȚĂ, solnițe, s. f. 1. Vas mic în care se servește sarea (și piperul) la masă; conținutul acestui vas. ♦ (Pop.) Vas (de lemn) în care se păstrează sarea la bucătărie. 2. (Pop.) Cavitate situată deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

SÓLNIŢĂ s. (pop.) sărăriţă, (reg.) ocniţă, sarniţă, sărărie, sărător, sărelniţă, (Munt., Dobr. şi prin Mold.) sărar, (prin Maram. şi Bucov.) slatină, (Ban.) solăriţă. (Şi-a mai pus sare în mâncare din ~.)

SÓLNIŢĂ s. v. piuliţă.

sólniță (-țe), s. f. – Vas mic cu sare. Bg., sb., slov. solnica (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 347; Conev 64).

sólniță s. f., g.-d. art. sólniței; pl. sólnițe

sólniță f., pl. e (bg. solnica, d. solĭ, sare. V. solărit, slănină, slatină, rasol; sare. Cp. cu piperniță, varniță, zaharniță). Mic vas de ținut sarea (orĭ și piperu) pe masă.