Toate definitiile

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.

SOLÚŢIE s. 1. (CHIM.) soluţie coloidală = coloid, sol. 2. v. procedeu. 3. v. rezolvare. 4. (MAT.) rădăcină. (~ unei ecuaţii cu o necunoscută.) 5. clarificare, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, lămurire, limpezire, preci-zare, rezolvare, soluţionare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme încurcate.) 6. remediu, (fig.) leac. (~ pentru îndreptarea unei situaţii.)

SOLÚȚIE s.f. 1. Amestec omogen format din două sau mai multe substanțe, dintre care una este de obicei lichidă. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obținut. ♦ Fel de a dezlega o problemă, o dificultate; rezolvare. 3. Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].

SOLÚȚIE s. f. 1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți. 2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații. ◊ rezolvare a unei situații, a unei dificultăți. 3. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie. (< fr. solution, lat. solutio)

solúție (-ți-e) s. f., art. solúția (-ți-a), g.-d. art. solúției; pl. solúții, art. solúțiile (-ți-i-)

*soluțiúne f. (lat. solutío, -ónis. V. ab- și di-soluțiune, re-zoluțiune). Risisipirea unuĭ corp solid intr’un lichid, disolvare: soluțiunea zahăruluĭ în apă. Lichidu care conținea un corp disolvat: soluțiune de acid fenic. Fig. Rezolvare (dezlegare) a uneĭ probleme. – Și -úție.