Toate definitiile

SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

SOREÁN s. 1. v. obleţ. 2. (Leucaspius delineatus) (prin Transilv.) muscan.

SOREÁN s. v. biban-soare, caracudă, caras.

soreán (pop.) s. m., pl. soréni

soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.