Toate definitiile

spahíe¹ s.f. (reg.) nărav, obicei rău; manie.

SPAHÍE s. v. latifundiar, mare proprietar, moşier.

SPAHÍE, spahii, s. m. (Reg.) Mare proprietar de pământ; moșier, boier. – Sb. spahija.

spahíe (-íi), s. f. – (Banat) Proprietar, deținător de terenuri. – Var. spăie. Sb. spahija (Candrea).

spafíe, spahíe, V. stahie.