Toate definitiile

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

SPARCÉTĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.

SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette].

SPARCÉTĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr. esparcette)

sparcétă s. f., g.-d. art. sparcétei; pl. sparcéte

*sparcétă f., pl. e (fr. esparcette, pv. esparceto; rut. sparcéta și -séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (onóbrychis sativa). – Pop. capu cocoșuluĭ.