Toate definitiile

SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. espèce.

SPÉCIE s. 1. speţă. (~ umană.) 2. rasă, soi, (pop.) sămânţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ iile de fructe.) 4. v. tip. 5. v. categorie. 6. fel, gen, mod, soi, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...)

SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. – Lat. lit. species (fr. espèce).

SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. ◊ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparținând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speță. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfățișare, cf. it. specie, fr. espèce].

SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune. ♦ ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri). 3. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce)

spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie. – Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj. – Cf. spițer.

spécie (-ci-e) s. f., art. spécia (-ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art. spéciile (-ci-i-)

*spécie f. (lat. species. V. spectru, aspect, spițer, scop). Despărțire a genuluĭ: vulpea e o specie a genuluĭ canin, specia se subdivide în varietățĭ. Neam, rasă: specia omenească. Fel: maĭ multe speciĭ de grîŭ, (iron.) nu știŭ ce specie de om e acesta (V. pramatie). Pl. Med. Substanțe vegetale cu proprietățĭ analoage care se amestecă p. a prepara infuziunĭ (astringente, aperitive, tonice). În specie, 1. special (Rar), 2. în ceĭa ce privește acest caz (fel de proces). – Fals speță.