Toate definitiile

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toţi ~ii de la premieră erau încântaţi.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].

SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)

spectatór adj. m., s. m., pl. spectatóri; s. f. sg. și pl. spectatoáre

*spectatór, -oáre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).