Toate definitiile

SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.

SPELÚNCĂ s. (fig. şi fam.) bombă. (Bea într-o ~.)

SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peşteră.

SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].

spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).

SPELÚNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)

spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci