Toate definitiile

SPERIÁT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pr.: -ri-at. – Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.

SPERIÁT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.

SPERIÁT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puţin cam ~.)

SPERIÁT adj. v. fricos, sperios, temător.

SPERIÁT s. frică, sperietură, (înv. şi reg.) sperie-ciune. (A tras un ~!)

speriát (-ri-at) s. n.