Toate definitiile

SPERIETÚRĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat¹ (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat¹ (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură.

SPERIETÚRĂ s. 1. frică, speriat, (înv. şi reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimântătură. (Suferă de ~.)

sperietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietúrii; pl. sperietúri