Toate definitiile

SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură.

SPINTECĂTÚRĂ s. 1. ruptură, sfâşietură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 2. crăpătură, despică-tură, tăietură. (~ la fustă.)

spintecătúră s. f., g.-d. art. spintecătúrii; pl. spintecătúri